Sindromul sacroiliac se mai numește sacroileită, boală sacroiliacă sau disfuncție sacroiliacă și instabilă.
Disfuncția articulației dintre coloana vertebrală și bazin este la originea durerilor cronice în partea de jos a spatelui.
Sindromul sacroiliac desemnează o deteriorare a uneia dintre cele două articulații cu același nume care asigură legătura între partea de jos a coloanei vertebrale și bazin. El se caracterizează prin dureri care iradiază, într-o singură parte a corpului, plecând din spate spre fesă, zona inghinală și uneori până la genunchi.
În general, junghiurile se acutizează atunci când pacientul poartă o greutate sau se apleacă în față. Și adesea, ele dispar spontan, apoi revin brusc în decursul mai multor săătămâni, ba chiar mai multor luni.
Cele două articulații se situează în partea inferioară a spatelui, acolo unde oasele coxale (sau iliace) ale bazinului în formă de elice se leagă de fiecare parte a sacrului, la înălțimea șoldurilor.
Aceste oase mari nu au decât o slabă amplitudine de mișcare pentru că ele sunt stabilizate de mușchi și de ligamente puternice.
În mare parte, durerile survin după o cădere, un șut în gol sau atunci când s-a ridicat o greutate prea mare.
Sindromul se manifestă cu atât mai mult dacă mușchii și ligamentele care susțin articulațiile sunt lipsiți de stabilitate sau dacă musculatura este prea slăbită. O poziție oblică a bazinului, datorată unei lungimi inegale a membrelor inferioare, poate, de asemenea, să provoace acest fenomen.
Durerile dorsale legate de această patologie se explică, fără îndoială, prin faptul că articulațiile capătă prea mult joc, încât suprafața lor se deteriorează și că nervii care le înconjoară sunt iritați. Acest sindrom nu a fost recunoscut decât recent: mulți practicieni nu îl includ în cercetările lor de diagnosticare. De acum înainte, este sigur că disfuncțiile articulațiilor sacroiliace sunt co-responsabile de o bună parte a suferințelor acute și cronice resemțite în regiunea inferioară a coloanei vertebrale.
Unii experți estimează chiar că ele sunt la originea a 25% din aceste dureri.
Simptome
- durere lombară
- durere la nivelul mușchilor fesieri
-durere la nivelul memmbrului inferior
- durere inghinală în față
- durere la nivelulul șoldului
- micțiune scăzută
-amorțeală
-furnicături
Pacienții cu sindrom sever sacroiliac pot să sufere de insomnie și depresie.
Diagnostic
Poate cel mai mare motiv pentru care diagnosticul incorect este pus se datorează imaginilor radiologice. Diagnosticarea prin radiografie, CT sau RMN, nu arată de cele mai multe ori anormalități, motiv pentru care este greu de diagnosticat sindromul sacroiliac.
Chiar si testele manuale de mobilitate (gillet, patrick etc,) pot inșela câteodată.
Un clinician (neurochirurg, ortoped, kinetoterapeut, osteopat sau chiropractor) poate constata un diagnostic de sacroileită folosind mâinile prin palparea zonei dureroase.
Ligamentele de la articulația sacroiliacă sunt cele mai puternice din corp și nu pot fi descoperite ușor de cei mai mulți clinicieni.
Cauze
-vertebre degenerative
-biomecanică anormală sau stres asimetric
-traumă la coloana lombară sau ridicări greșite de greutăți
-instabilitate a muschilor, ligamentelor și a fasciei
-operație a coloanei sau a șoldului
-laxitate ligamentară
Tratament
Kinetoterapia manuală ajută în sindromul sacroiliac prin tehnici de eliberare a fasciei, a ligamentelor și a mușchilor din zonă. Ocazional se fac și manipulări. Kinetoterapeutul adaptează tehnicile de la pacient la pacient.
Toate acestea sunt însoțite de un program de exerciții care au un un rol important.
Pe termen scurt, aceasta se tratează prin aplicarea unei surse de căldură sau prin administrarea de anti-inflamatoare, de analgezice și de medicamente de relaxare musculară.
Exerciții specifice pot, de asemenea, să calmeze articulația și să aline durerea. Totuși, doar o întărire a mușchilor va fi eficace pe termen lung.
Doar în cazuri foarte severe se poate lua în calcul o operație care constă în fixarea articulației cu ajutorul șurubului sau altor implanturi artificiale. Excrescența osoasă care se va forma în jur va perfecta procesul său de consolidare. Cu toate acestea, majoritatea medicilor se opun acestei soluții extreme.
2 Responses