Ligamentul medial colateral (LMC) este cel mai frecvent ranit ligament al genunchiului. Structural, LMC este mai ferm atasat de genunchi decat ligamentul colateral lateral. Cele mai multe leziuni apar, de obicei pe partea laterala care este mai expusa.
O lovitura aplicata pe portiunea externa a genunchiului in timp ce talpa e fixata pe sol se poate solda cu ruperea LMC. Durerea apare, genunchiul se umfla (se acumuleaza lichid si sange in articulatie), iar accidentatul nu poate lasa greutatea corpului pe piciorul respectiv, astfel genunchiul devine instabil.
Cea mai grea afectiune care poate aparea este desprinderea meniscotibialului. Este important sa se obtina o istorie completa a mecanismului de prejudiciu pentru a determina directia de stres.
Ligamentele colaterale sunt benzi dure de tesut fibros care se intind intre extremitatile osoase la nivelul articulatiei genunchiului. Exista doua ligamente colaterale, unul pe fiecare parte a genunchiului care il stabilizeaza in plan frontal; cel medial se afla pe partea mediala a genunchiului, iar cel lateral pe partea opusa a genunchiului. Acestea lucreaza impreuna cu ligamentul cruciat posterior pentru a limita miscarea excesiva de extensie a tibiei pe femur. Cand partea laterala a capsulei este afectata, LMC actioneaza si ca un stabilizator al miscarilor de rotatie.
Principiul testului pentru entorsa LMC este testul de stres valg cu genunchiul flexat la 30 de grade (ligamentele capsulare posterioare sunt mai relaxate). In stadiul acut cel mai bun mod de a testa este ca pacientul sa stea culcat cu coapsa pe o masa. Examinatorul permite piciorului sa se curbeze de pe masa si sa puna tibia in rotatie externa. Primul tesut care trebuie accentuat este ligamentul tibial colateral si apoi capsula profunda. In ordinea prejudiciului ar fi ligamentului oblic posterior, si apoi incrucisat anterior si / sau a ligamentului incrucisat posterior.
Este foarte important sa se determine gradul entorsei. Radiografiile pot fi necesare pentru a exclude o fractura sau o smulgere ligamentara cu pastila osoasa, acestea vor arata o largire a spatiului articulatiei de pe acea parte daca instabilitatea este prezenta.
In primul rand, comparativ cu entorsa genunchiului normal, aceasta nu poate fi de pana la 5 mm de miscare, indicand doar ruperea ligamentelor microscopice. In al doilea rand daca aceasta este de 6-10 mm, cu un punct final ferm, indica o perturbare partiala a ligamentului si o oarecare pierdere a functiei. Pana la 15 mm, fara un obiectiv ferm (spongioase) indica o rupere completa a ligamentului si pierderea completa a functiei.
Tratamentele initiale pentru o astfel de afectiune pun accent pe reducerea durerii si umflarii din genunchi. Odihna si anti – inflamatoriile pot ajuta la reducerea acestor simptome. Dupa ce durerea si tumefactia se remit este nevoie de kinetoterapie manuala pentru recastigarea mobilitatii normale a genunchiului.
1 Response